Ai Un Proiect De Traducere Cu Care Te Putem Ajuta?

SOLICITĂ O OFERTĂ

Povestea reală a unui tânăr antreprenor, despre eșec și succes.

Timp de citit: 30 de minute

În cei aproape 15 ani de când am început să construiesc propria afacere, am făcut atât de multe greșeli încât am ajuns să mă întreb la un moment dat dacă chiar nu știu nimic! Au fost perioade în care m-am simțit atât de provocată, cum nimeni nu m-ar fi putut pregăti. De multe ori, nu am știut cum să-mi conduc cu încredere oamenii spre succes. Și câteodată, am luat cele mai proaste decizii. În toți acești ani, am fost hotărâtă să închid afacerea de cel puțin 3 ori. Am vrut pur și simplu să renunț și să mă las învinsă. Dar am continuat de fiecare dată. Mi-am construit încrederea care era la pământ și am continuat mereu să învăț. Încet, mi-am dat seama că cele mai mari eșecuri și provocări sunt cele care m-au și transformat într-un om mai puternic, mai priceput. Am ajuns să nu mă mai tem de foarte multe lucruri. Și am învățat să nu-mi fie rușine de niciun fel de încercare. Am descoperit cât e de important să te apreciezi pentru cine ești și pentru ce ai curajul să faci.

Azi, mă bucur să împărtășesc cu tine povestea mea din primii 15 ani de business. Fără jumătăți de măsură sau formulări sofisticate. Simplul adevăr, așa cum l-am trăit. Sunt 3 povești simple, dar care m-au învățat poate cele mai importante lecții de viață: despre răbdare, despre încredere și despre curaj. Îmi doresc mult să te ajute atât pe tine cât și pe oricine care se confruntă cu provocări similare. Fie că ești deja antreprenor sau lider de echipă, sau pur și simplu, îți dorești să pornești acum o afacere. Poate vei găsi în această poveste reală o idee, un sfat, orice crezi că te-ar putea inspira.

Povestea este așa.

Mi-am dorit să am propria firmă încă din facultate. Am vrut mereu să creez ceva pe propriile forțe și acel ceva să mă reprezinte și să aducă o valoare mare oamenilor. Și fiindcă am fost pasionată de limbi străine, am creat Professional Translations, o agenție de traduceri specializate pentru companii. La început nu aveam nimic, așa că am început să construiesc totul. Liste cu potențiali clienți care aveau nevoie de traduceri, tabele cu traducători care să ofere un serviciu de nota zece. Îmi amintesc și acum atât de bine, cum veneam în fiecare dimineață în spațiul de 20 de metri pătrați puși la dispoziție de părinții mei pentru a-mi împlini visele. Îmbrăcată într-o cămașă și blugi, cu pantofii îngrijiți, părul prins în coadă și purtând geanta de laptop pe umărul drept, ajungeam la birou pregătită să fac lucruri mari. Dimineața, după ce-mi savuram singură cafeaua în biroul mic dar care îmi oferea tot confortul să inovez și să cresc, sunam clienți. Le vorbeam cu răbdare și încrezător, aproape ca la școală, despre cum îi pot ajuta și apoi strecuram câte un zâmbet, ca să mă asigur că i-am cucerit de tot. După prânz evaluam aplicațiile traducătorilor și negociam colaborările. Îmi luam câte o zi pe săptămână, în care trasam procesele interne și creionam materiale de marketing. În altă zi, mă informam despre tehnologia în traduceri sau noutățile în domeniu. Dar momentele cele mai fericite erau fără doar și poate când primeam o solicitare de la un client pentru o traducere. Avea nevoie de suportul meu! Și nu pot să-ți explic entuziasmul meu când un client plasa o comandă. Adică avea încredere în mine și în ceea ce îi ofeream! Era un sentiment de împlinire profundă, poate similar cu acel moment când primești pe neașteptate un premiu la care ai visat demult și pentru care ai lucrat din greu.

Primul om l-am angajat după aproape doi ani, atunci când am simțit că nu pot merge înainte dacă nu am pe cineva care să mă ajute. Fără să am încă o idee clară despre ce va trebui să facă primul meu angajat și fără vreun formular cu întrebări de interviu, am ținut primul meu interviu ca și angajator. Am angajat-o chiar la finalul primei întâlniri, fiindcă am simțit că ea este cea cu care voi putea dezvolta în continuare afacerea așa cum îmi doream. Voia să crească, la fel ca mine, și era acel gen de angajat superstar, care e atât de prețios pentru orice companie, dar mai ales pentru un start-up. E acel om care privește orice task cu entuziasm și curiozitate, pentru că îl vede ca pe o șansă de a învăța ceva nou. I-am delegat aproape toate activitățile operaționale și eu am rămas cu câțiva clienți cheie și timp valoros pentru a putea duce afacerea mai departe. În formula asta, am reușit în următorul an să mărim de patru ori cifra de afaceri și să adăugăm un serviciu nou, vânzarea în România a unui soft de traduceri ce era lider pe piața globală. Era o mândrie pentru noi la acel moment fiindcă ne-au ales printre puținii din lume și aveam o motivație în plus să dovedim ce putem. Aveam deja o echipă de traducători pe care ne bazam frecvent și un portofoliu de clienți fideli importanți. Lucram deja eficient și integrat toate proiectele de traduceri, cu ajutorul tehnologiei avansate pe care o implementasem recent. A urmat pasul firesc de a aduce alături al doilea om, care să preia o parte din planurile noi pe care le creionasem pentru dezvoltarea firmei. Era tot un angajat superstar. Suna clienți, găsea traducători, se ocupa inclusiv de proiecte când volumul lor creștea, oferea prezentări ale softului pe care îl vindeam. Era foarte capabil și pasionat. Eram toți trei o echipă fantastică, tineri și ambițioși. Făceam treabă, dar ne și simțeam bine împreună. Povesteam și învățam unii de la alții. Iar rezultatele au continuat să vină, așa cum era de așteptat. După primii 4 ani de activitate, ajunsesem la vânzări anuale de 150.000 Euro, cu ajutorul extrem de valoros a doar 4 angajați, plecând practic de la nimic. Iar în domeniul traducerilor din România, la acest nivel te numeri deja printre jucătorii importanți din țară. La numai 30 de ani cât aveam, câștigam deja ca și un director de top într-o multinațională, și asta din propria afacere.  

Prima poveste este despre răbdare.

În momentele când vei reuși lucruri importante în viață, te vei bucura din plin de succesul tău. Vei începe să crezi că ești cel mai bun și că deja le știi pe toate. Vei dori să-ți multiplici reușitele, cu o ambiție și mai mare, și din păcate de multe ori vei uita cât de greu ai ajuns unde ești și că nu s-a întâmplat peste noapte. Atunci vor fi momente în viața ta când vei simți că parcă bați pasul pe loc, că nu se mai întâmplă nimic interesant. Și vei da vina pe tine. Iar în loc să faci următorul pas înainte, așa cum ar trebui, te vei simți dezamăgit.

Cu toate că reușisem să clădesc o afacere de succes în așa scurt timp, cum foarte puțini oameni reușesc, eu nu eram pe deplin mulțumită. Îmi doream să cresc și mai mare, să fiu și mai sus. Mă uitam la alte afaceri din domeniul meu din afara țării ce realizări au, și îmi doream să fiu și eu ca ei, la acel nivel. Începusem să uit, din păcate, de simpla bucurie de a câștiga fiecare client, și priveam mult prea sus, la un nivel care nu se potrivea deloc cu cine sunt eu ca persoană și nici cu ce puteam realiza în acel moment. Ajunsesem până acolo încât să privesc afacerea pe care o creasem cu atâta pasiune și entuziasm, ca fiind ceva mic și neînsemnat. Și fiindcă voiam mult prea mult, prea devreme, uitasem să mai fiu recunoscătoare pentru tot ceea ce primisem deja. O afacere de succes, cu angajați implicați și timp liber personal. Oare ce-și poate dori mai mult un antreprenor? Dar eu din păcate deveneam atunci altcineva. Avem alte priorități. Înlocuisem, fără să-mi dau seama, modestia și ceea ce era real cu nemulțumire și ceea ce părea perfect. Alesesem, în loc să continui să cresc stabil și cu răbdare, să mă pierd într-un vis care nu era al meu. Așa că am lăsat pur și simplu deoparte motivul pentru care am început totul și am mers pe un drum pe care de fapt nu mi l-aș fi dorit vreodată.

Și așa cum era normal, au urmat și rezultatele, mai exact lipsa lor. Deși echipa era formată atunci din 6 oameni, nu creșteam așa cum speram. Chiar dacă fiecare om se ocupa de mai multe lucruri importante, eu nu mai vedeam progresul. Nu-l mai recunoșteam. Cu toate că oamenii își făceau treaba așa cum știau mai bine, eu începusem să văd doar cifre. Setam și îmi impuneam obiective nerealiste. Și bineînțeles, rămâneam mereu dezamăgită. Devenisem preocupată de detalii care nu aduceau nicio valoare afacerii, iar multe decizii importante le luam, culmea ironiei, fără a mă gândi obiectiv la ce era benefic tocmai pentru afacerea care îmi doream cu atâta îndârjire să crească. Ajunsesem să tărăgănez deciziile dificile, fiindcă voiam ca totul să fie perfect. Iar în situațiile importante când toți se așteptau de la mine să fiu fermă, fie că era vorba de procese clare și eficiente pentru echipa mărită, de comportamentul oamenilor sau performanța lor, în loc să simplific lucrurile, îngreunam din păcate munca tuturor. Eram incorectă, susțineam idei nepotrivite ale unor angajați doar fiindcă mi se părea că îmi spuneau ce-mi place, și nu alegeam de multe ori ce era mai bine pentru afacere și întreaga echipă. Câteodată, preferam să las lucrurile să se rezolve de la sine, spre dezamăgirea oamenilor. Iar deseori, mă mințeam cu privire la performanța și abilitățile reale ale oamenilor pe care îi conduceam, pe unii îi subapreciam sau îi supraapreciam. Așa că din a fi entuziasmată pentru ceea ce făceam, ajunsesem să mă simt de parcă în continuu eșuam.

Primul lucru despre răbdare pe care l-am învățat din această experiență este că afacerile nu cresc niciodată de la sine, ci sunt crescute de lideri care fac pași mici și care știu să aștepte. Doar așa s-au construit cele mai mari reușite, în orice domeniu. De oameni care au răbdare să clădească încet și să savureze fiecare etapă. De cei care privesc în jur și realizează cât de mult au construit deja. Așa că oricât de multe îți propui să faci în afaceri sau în viață, nu uita niciodată să te oprești și să fi mândru de fiecare realizare a ta. Oricât de mică, oricât de imperfectă încă. Oricât de puțin o observă sau o apreciază alții. Oferă-ți timpul de care ai nevoie și privește cu optimism înainte. Dacă ai ajuns până aici, ai să reușești! Nu te compara cu nimeni, fiindcă nu cunoști ce anume e important pentru el. Singurul om cu care să te compari mereu în viață este cu cine vrei tu să devii. Aspiră spre cea mai bună versiune a ta și nu uita nicio clipă să te asculți pe tine. Intuiția ta te va inspira să iei deciziile bune, la timp.

În al doilea rând, am învățat că dacă îți dorești o afacere de succes, atunci trebuie să fii pregătit să construiești cu răbdare o echipă performantă. Fiindcă afacerile se cresc cu oameni, nu cu idei. Oricât de bun crezi că ești, devii limitat la un moment dat. De timp, de competențe, de idei. Iar ca să ai oameni performanți, primul și cel mai important lucru pe care trebuie să-l faci este să câștigi respectul și încrederea lor. Apoi să te asiguri că le păstrezi! Iar pentru asta, trebuie doar fi om. Să fii autentic. Să le vorbești simplu, dar mai ales să faci ceea ce spui. Fiindcă tot ceea ce faci sau nu faci, transmite oamenilor tăi cel mai puternic mesaj. Și abia apoi, să-i oferi fiecărui om responsabilități și obiective clare, care îl provoacă și îl motivează. Încearcă să pui omul potrivit la locul potrivit. Iar cea mai mare valoare pe care tu poți să o oferi echipei tale este să le creezi un cadru eficient, care să-i ajute să aducă cele mai bune rezultate. O echipă numeroasă nu înseamnă neapărat un business performant. Așa că asigură-te că fiecare om aduce cu adevărat valoare. Începând cu tine. Există zone în afacere unde e bine să crești oameni, să le oferi mult din timpul tău, să-i înveți și să-i încurajezi, așa cum am făcut eu de foarte multe ori. Și există alte zone în afacere unde e mai bine să alegi din start oameni cu experiență. Identifică zonele unde e nevoie de oameni care știu deja mult mai multe decât tine și fă acest pas la momentul potrivit.

A doua poveste este despre încredere.

Atunci când îți propui să faci lucruri mărețe, care au impact, încrederea în tine îți va fi provocată la maximum. Mult mai des decât te aștepți. Chiar și în fiecare zi. Dacă nu pleci la drum în viață în primul rând cu o încredere puternică în tine și în ce îți dorești, provocările te vor arunca la pământ. Oamenii te vor desconsidera și te vor influența în toate felurile spre beneficiul lor, iar tu te vei simți incredibil de slab și neputincios. Și în acel moment extrem de confuz și dificil pentru tine, ca să te protejezi, vei ajunge să fii profund incorect cu ceilalți. Vei deveni un om pe care crede-mă, n-ai să poți să-l admiri niciodată.  

Într-o perioadă în care încercam să găsesc cea mai bună direcție pentru a continua să cresc afacerea, neîncrederea suficientă în mine la acel moment m-a făcut din păcate să transform o echipă fantastică într-una care era la rândul ei confuză și nemulțumită. Cum s-ar fi putut altfel, nu-i așa? Luam unele decizii din orgoliu prostesc sau din lipsa unei strategii clar definite, iar acestea atrăgeau consecințele evidente. Nu mai aveam de unde să ofer apreciere echipei, fiindcă ajunsesem să nu mă mai apreciez pe mine însămi. Și încet, dar sigur, pierdeam încrederea oamenilor pe care o câștigasem de la început. Deși nu-mi doream decât să am în continuare o echipă unită, așa cum am construit-o din prima zi, ea ajunsese mai dezbinată decât oricând. Și oricât de mult mă durea acest lucru, era normal să se întâmple. Fiindcă într-un mediu în care liderul nu acționează încrezător și mai ales nu este corect, nu e un loc în care performanța și motivația să înflorească. În continuare îl sprijineam pe fiecare om necondiționat, cu tot ce puteam, așa cum o făcusem mereu. Le ofeream training-uri și libertatea să își facă treaba așa cum știau mai bine. Eram lângă ei și încercam să le înțeleg provocările. Dar din păcate, prin atitudinea neîncrezătoare în mine și lipsa de corectitudine pe care o demonstram, nu arătam decât neîncredere tuturor. Mai mult decât atât, cel mai rău e că devenisem prea atentă la părerile fiecăruia din jur, îmi doream și aveam nevoie să fiu plăcută, apreciată. Deși era responsabilitatea mea să iau atitudine, acceptam din păcate comportamente lipsite de respect între oameni, dar cel mai rău, încurajam prin tăcerea mea atitudini ce nu ar fi trebuit să existe într-un joc de echipă. Mă simțeam singură și fără vreo ieșire. Cu toate că în toată această perioadă, știam în sinea mea că uram profund cine devenisem, nu puteam să recunosc asta. Nici măcar față de mine. Cine ar face-o? Știam clar că eram departe de managerul și de liderul care îmi doream să fiu, însă din păcate nu vedeam rezolvarea la situația pe care eu singură o creasem.

Am crezut că am ajuns la un nivel, de la care trebuie să învăț de la alții mai buni. Așa că am decis să cer ajutor, din partea unor consultanți externi. Aveam o nevoie puternică de mentori în acea perioadă, oameni cu experiență care să vadă provocările mele din lumina corectă, nu cum o vedeam eu, așa cum mă avantaja. Dar din păcate, foarte curând alegerea mea s-a dovedit a fi o investiție departe de ceea ce aveam nevoie și ce ar fi fost benefic pentru mine, pentru oamenii mei și pentru firmă. Am invitat în propria mea firmă doi oameni, despre care am descoperit pe parcurs că nu aveau deloc experiența necesară ca să mă îndrume corect. Nici în a conduce oameni, nici în a dezvolta afacerea, nici în a mă aduce cu picioarele pe pământ. Chiar dacă își doreau să mă ajute, nu au fost deloc onești cu privire la competența lor. Erau niște coordonatori foarte buni de training sau de team-building, dar nu mi-au fost mentori în aspectele în care mi-au promis că mă pot ajuta. Din păcate în acel moment, eu mă agățam de orice sprijin puteam, și chiar dacă intuiția îmi spunea că nu e bine ce fac, era ultima de care aș fi ascultat. Am fost naivă! În schimbul încrederii pe care le-o acordasem acestor consultanți, în loc să primesc sfaturi practice și utile ca să recâștig echipa și să dezvolt firma mai departe, am primit multă teorie. Complet nerealistă și fără a ține cont de context. Rezolvarea era alta și era simplă, dar eu nu o vedeam, iar consultanții nici atât. Fără a-mi fi de vreun real ajutor, mi-au citit din cărți de business. Mi-au recomandat teme de rezolvat cu echipa în ședințe interminabile, până la epuizare. Și în consecință, în loc să lucreze acolo unde trebuia, mi-au adâncit și mai mult eșecul. Prin urmare, am pierdut timp extrem de prețios și foarte mulți bani. Iar în final, am rămas și fără o parte din oameni.

Prima lecție despre încredere pe care am învățat-o din această poveste este că pentru a fi un lider puternic, trebuie să crezi puternic în tine. Să fii fanul tău numărul 1. Atât în afaceri cât și în viață. Neîncrederea care m-a dominat atunci, m-a făcut să fiu incorectă față de oamenii mei în multe feluri. Și nu au meritat. M-a făcut să par slabă și ușor de manipulat. Nu inspiram pe absolut nimeni, cu atât mai puțin pe mine însămi. În loc să le ofer oamenilor speranță și viziune pentru mai departe, eram blocată în problemele mele irelevante. Iar în viață nu e dator nimeni să te trezească la realitate. Fiecare este preocupat de ce e important pentru el, și asta e normal. Iar singurul mod în care poți să reușești în orice situație este să crezi în tine, în cine ești și în ce faci. Trebuie să vezi că ești un om extraordinar, așa cum ești chiar acum. Apreciază-te primul, apreciază-te mereu, fiindcă doar atunci ceilalți te vor aprecia la adevărata ta valoare. Gândurile frumoase despre tine chiar au puterea să te înalțe. Spune-ți cuvinte frumoase în fiecare zi. Cât despre încredere atunci când conduci oameni, chiar dacă îți place sau nu ce-ți voi spune, să știi că tu ești singurul responsabil de cum ei se vor comporta sau performa. Fiindcă echipa e întotdeauna doar o oglindă a ta, a celui care îi conduce. Deci fii sigur în fața lor de ceea ce poți și mai ales, de ceea ce nu poți accepta. Recunoaște când nu știi ceva și când ai nevoie de ajutor. E perfect normal, ești doar un om. Doar așa vei crea relații solide cu oamenii din jurul tău și le vei câștiga încrederea. Nu ești perfect și nu vei fi niciodată, dar asta să nu te preocupe deloc. Ceea ce este cu adevărat important este să fii tu însuți. E atât de simplu, și de aici pleacă totul. Atunci când ești încrezător în tine, devii corect cu tine și cu ceilalți. Vei lua ușor decizii bune. Și chiar mai mult, nu-ți va păsa de popularitatea de moment, oricât de neplăcut va trebui să fi în anumite situații, fiindcă pe termen lung vei câștiga respectul oamenilor. Și asta e mult mai important.

A doua lecție pe care am învățat-o este să am încredere în intuiția mea. Ca lider, trebuie să crezi cu adevărat că fiecare om pe care l-ai ales își dorește să facă o treabă foarte bună în munca sa. Chiar dacă e în prima sa zi de job și încă nu ți-a dovedit nimic. Majoritatea oamenilor pe care îi întâlnești în viață sunt foarte bine intenționați. Totuși vei întâlni câțiva care nu-ți vor merita timpul și atenția. Ascultă-ți intuiția, adică vezi ce fac și nu ce spun, și înlătură-i rapid din viața ta, fără niciun regret. Nici nu-ți imaginezi cât rău pot face. Fiindcă nivelul echipei tale este egal din păcate cu cel mai neperformant sau toxic om al tău. Iar un om rău intenționat va strica ziua oricui. Și nu va da doi bani nici pe munca ta nici pe a echipei. Pune mereu pe primul loc spiritul de echipă și apoi performanța. Pe de altă parte, apreciază-ți continuu oamenii care merită, în toate formele care contează pentru ei și încurajează-i să iasă din zona de confort. Așa îi vei ajuta să se dezvolte și îți vor fi recunoscători pentru asta. Ca lider al unei echipe mici, vei tinde de multe ori să-ți identifici oamenii cu familia, dar te asigur, nu e benefic să-i privești așa. Oamenii tăi au nevoie de un lider, nu de un salvator sau de un amic în plus. Doar așa poți conduce sănătos o echipă. Vei câștiga în schimb aprecierea oamenilor, și asta contează cel mai mult. Fiindcă vor avea rezultate și vor crește, atât personal cât și profesional. Și implicit îți vor crește afacerea. Cât despre mentorii pe care tu la rândul tău trebuie să-i cauți în viață, alege-i cu atenție pe cei potriviți. Ascultă numai de oameni care au trecut ei înșiși deja prin provocările tale sau altele similare, care au eșuat, au reușit. Care povestesc din viață, cel puțin la fel de mult cât vorbesc din cele mai bune cărți.

Ultima poveste este despre curaj.

Foarte mulți dintre noi obișnuim ca atunci când greșim sau eșuăm, să ne victimizăm. Foarte puțini ne asumăm responsabilitatea pentru eșecurile sau greșelile noastre. Nu vedem nimic de schimbat la noi, numai la toți ceilalți. E mult mai convenabil pentru noi, fiindcă asta ne face perfecți, nu-i așa? Însă numai dacă îți asumi responsabilitatea pentru tot ce faci în viața ta, poți evolua. Atunci îți vezi punctele forte și cele slabe, și știi unde trebuie să lucrezi pentru a deveni mai puternic, mai bun. Când te oprești să-ți mai plângi de milă sau să arăți cu degetul, doar atunci vei putea să devii un învingător.  

După fiecare eșec pe care l-am avut de-a lungul primilor 15 ani de business, am încercat mereu să înțeleg singură ce-am greșit. Chiar dacă muncisem mult să dezvolt și mai mult afacerea, la un moment dat nu veneau rezultatele pe care le doream. Chiar dacă în cele mai dificile momente din afacere, fusesem alături de oamenii mei, așa cum m-am priceput mai bine atunci, cumva eșuasem. Din păcate, ambiția naivă și neîncrederea în mine de a continua să construiesc frumos ce am început, mă aruncaseră, cu voia mea, într-un joc care nu-mi plăcea deloc. În fața celor mai mari provocări ale mele, la care mi-a luat atunci prea mult timp să găsesc rezolvarea, mulți dintre oamenii mei s-au retras. Nici nu aș fi meritat altceva. Unii s-au retras frumos. Însă alții mai puțin. Oameni pe care eu i-am crescut au oferit recunoștință străinilor pentru tot ceea ce învățaseră bun alături de mine atâta timp. Și asta m-a durut cel mai mult. Iar alți câțiva și-au încălcat loialitatea, în cele mai urâte moduri posibile. Fiecare a reacționat așa cum a simțit. Deși mult timp m-am simțit trădată, în final am înțeles că îi dezamăgisem. Și mi-a părut foarte rău pentru asta. Chiar dacă a fost mult prea târziu. Era datoria mea să fiu un lider bun. Oamenii nu reacționaseră în final decât omenește, și fiecare o făcuse după principiile sale. Nu era nimic complicat. Abia mulți ani după am început să văd această experiență așa cum ar fi trebuit de la început, ca o lecție importantă. Doar atât. Și mi-am asumat complet responsabilitatea. Iar ăsta e cel mai greu lucru să-l faci atunci când greșești. Dincolo de toate, îi rămân recunoscătoare fiecărui om pentru cât timp a făcut parte din firma mea. Fără contribuția fiecăruia, cele mai multe realizări nu ar fi fost posibile.

Primul lucru despre curaj pe care l-am învățat din această etapă este că, trebuie să pui întotdeauna pe primul loc afacerea ta, iar oamenii pe al doilea, oricât de egoist ar suna. Asta e o provocare pentru mulți lideri la început de drum, dar crede-mă, e cel mai bun lucru și pentru oamenii tăi în final. Nu înseamnă să nu îți înțelegi oamenii și să nu fii alături de ei oricând au nevoie, atât profesional cât și personal. Ci înseamnă că în calitate de manager și lider, dacă te preocupi să faci totul cât mai confortabil pentru fiecare, să fii pe placul tuturor, oamenii se vor complace sau vor pleca și cel mai rău, afacerea nu doar că va stagna, ci va eșua. Oricât de pragmatic sună, deciziile tale trebuie să urmărească oricând binele comun, nu individual. Iar la finalul zilei, tu ești singurul responsabil ca angajații tăi să aibă un job la care să se întoarcă și a doua zi. Deci nu e o joacă. Așa că dacă afacerea ta este de succes, oamenii tăi îți vor fi recunoscători. O afacere de succes creează la rândul ei o viață foarte bună pentru oamenii tăi. Le oferă oportunități, beneficii și împlinire. Le oferă un loc unde abia așteaptă să revină dimineața. Le creează un mediu extraordinar pentru a-și dezvolta abilitățile, și care consider că e printre câteva dintre lucrurile care mi-au reușit cu adevărat extraordinar pentru echipele mele. Fiindcă majoritatea dintre oamenii mei care au plecat la un moment dat, au reușit să meargă pe poziții și în companii mult mai mari. Deci ca și lider, trebuie să decizi cu curaj ce e mai bine în orice situație pentru succesul afacerii tale. Devine important pentru toată lumea ca tu să fii mereu focusat pe asta.  

Al doilea lucru pe care l-am învățat despre curaj este că atunci când vrei să faci lucruri mărețe, pe care nu multă lume are curaj să le facă, așa cum e să construiești o afacere de succes la zero sau să dezvolți și să conduci echipe performante, să vii cu ceva nou pe piață sau orice altceva important, vei avea momente când vei eșua. Oricâtă bunăvoință sau experiență ai. Inevitabil, vei dezamăgi oameni. Și cel mai important, te vei dezamăgi pe tine. Și atunci te vei simți incredibil de singur. Oamenii te vor judeca, puțini te vor înțelege. Am înțeles că dacă vrei să fii un învingător, tot ce trebuie să faci de fiecare dată este să treci cât mai repede peste orice eșec și să continui! Nu fii aspru cu tine și nu renunța, mai ales dacă ai lucrat din greu la ceva. Ce trebuie să înțelegi din orice provocare este că ea a venit la momentul potrivit, ca tu să devii mai bun pentru ce urmează să faci.

După primii 15 ani de business, am înțeles că nu contează cât de perfect este totul, ci cât este de adevărat. Fiindcă în viață, ca și în business, succesul se construiește în egală măsură din încercări, cât și din reușite. Cel mai important sfat despre succes pe care l-aș da oricui este: totul depinde de cât de mult crezi în tine, atât.

Astăzi, Professional Translations este printre cele mai importante agenții de traduceri specializate din România. Susținem acum companii importante din întreaga lume să comunice eficient cu partenerii lor. Contribuim, chiar dacă indirect, să ne ajutăm clienții să vândă mai mult, să fie mai eficienți, să ia deciziile corecte, să crească cu succes. Avem clienți fideli încă de la început, și clienți noi cărora le ușurăm munca în fiecare zi. Avem procese optimizate, un standard de calitate pe care îl urmăm consecvent și cea mai performantă tehnologie din domeniu pe care foarte puțini o au. Dar cel mai important, avem oameni cu experiență pe care ne putem baza. Lucrăm în acest moment cu peste 1.200 de traducători nativi, împreună cu care traducem în toate limbile europene. Iar datorită implicării echipei noastre interne, suntem aproape de fiecare client și îi oferim rapid exact ce are nevoie. Reușim în prezent să oferim constant o experiență peste așteptări aproape tuturor clienților noștri, și ținem mult la asta. Orice proiect livrat cu succes ne confirmă că am oferit valoare. Și asta ne motivează și ne împlinește continuu.

Nu suntem încă cei mai mari, dar ni se spune des că suntem printre cei mai buni și că facem totul cu o pasiune care inspiră. Și asta contează mult, crede-mă, în orice faci. Să fii mereu entuziasmat și mândru de tine și de ce clădești în continuare. În următorii ani, îmi propun să construiesc și mai multe lucruri frumoase, împreună cu foarte mulți oameni, cărora să le ofer șansa să-și lase amprenta prin ceea ce fac. Să pregătim beneficii unice, să dezvoltăm servicii noi. Iar în tot ce facem, să ne lăsăm în continuare inspirați de excelență.

Povestea mea se încheie aici, pentru moment. Consider că sunt printre oamenii norocoși din lume fiindcă am avut parte deja de atâtea provocări și inspirație. Chiar dacă au fost pe timpul și pe banii mei, și nu le-am văzut vreun sens atunci sau imediat după. În final, cred că totul se întâmplă cu un motiv și că merită. Deși unele provocări m-au marcat în cel mai profund mod posibil, consider că doar așa m-au transformat în omul care îmi doresc să fiu. În afaceri și în viață. Chiar dacă știu și văd în continuare manageri și lideri care fac aceleași greșeli pe care eu le-am făcut, dar care nu și-ar pune vreodată problema că nu e bine, sper tare mult să fie din ce în ce mai puțini. Fiindcă a conduce oameni trebuie să fie cea mai mare onoare și responsabilitate, și oamenii merită cei mai bun de la liderul lor. Eu mi-am dorit mereu să creez lucruri importante, și să o fac cu pasiune. Să inspir oameni prin ceea ce fac, care să devină mai mult decât au crezut. Să aduc un impact pozitiv în viața celorlalți, să îi motivez să țintească mai sus. Și atunci când îți dorești asta, trebuie să ai curajul să fii diferit. Fie că oferi traduceri companiilor, fie că ești specialist în orice alt domeniu din lumea asta.

Încă nu-mi iese totul exact așa cum îmi doresc, dar acum știu că e în regulă să fie așa. Mai am atât de multe de învățat și de descoperit. Provocări vom tot avea și greșeli o să facem toată viața. Dar ce contează cel mai mult este să înțelegem că despre asta e aventura noastră în viață, ca să devenim cine trebuie și apoi să dăruim din experiența noastră celorlalți. Viața este în egală măsură despre a avea, cât și despre a deveni. Când crezi asta, pur și simplu rămâi motivat. 

Îți promit.

Categorii

Arhivă

Te Contactăm Noi!

Ne poți trimite datele tale de contact și vei fi contactat de către unul dintre managerii noștri de proiect.